Răbdarea

Răbdarea nu este numai o virtute, ci și o putere incredibilă a caracterului uman. În cele mai întunecate momente ale vieții, nu speranța că lucrurile se vor îndrepta, ci răbdarea de a trece peste tot ce este rău și credința că soarele va răsări din nou este cea care ne salvează în final.

Răbdarea este mentorul suprem pentru că potolește disperarea și în loc să lucreze împotriva timpului, merge împreună cu acesta și ne învață tot ceea ce trebuie pentru a ne dezvolta atitudinea în fața tuturor suferințelor. Și este o forță incredibilă în asta. Și aduce un zâmbet înțelept deasupra tuturor celor nedrepte și vremelnice.

Răbdarea este cea care ne învață că toate lucrurile pe pământul ăsta trec, că există o dreptate în tot ceea ce ni se întâmplă, că există un preț pentru pentru fiecare alegere și că într-o zi fiecare își va aduce plata sa.

Răbdarea ne spune atunci când trebuie să vorbim și când trebuie să păstrăm tăcerea, când trebuie să reconsiderăm și când trebuie să renunțăm pentru totdeauna.

Răbdarea este ca o mână invizibilă care ne dojenește și ne mângâie în același timp, ca o mamă grijulie. Este cea care ne trezește din somnul rațiunii, fără a ne obliga să uităm compasiunea, răbdarea este cea care ne ridică atunci când simțim că ne înecăm. Ea ne spune să ne adăpostim când războiul trăirii noastre este în toi sau când trebuie să pornim la luptă fără nicio frică.

Răbdarea este ultima și cea dintâi dintre lecțiile vieții. Este singura liniște.

Răbdarea… ne arată drumul spre Tine, Doamne!