Cine este eroul, tu sau celălalt?!?

De ce oamenii așteaptă de multe ori un erou al schimbării? O persoană transformată în mentalul colectiv într-un personaj înzestrat cu puteri nebănuite și determinarea de a schimba o stare a lucrurilor care nu mai convine masei de oameni?

Încep să cred că nu există individul, ci doar omul multiplu, cel în a cărui conștiință rezidă vocea mulțimilor, asurzitoare și haotică, capabilă să contamineze gândirea liberă și spiritul capacității umane de a acționa.

Încep să cred că fiecare dintre noi ne contopim în mod viciat cu ceilalți până la o anumită uniformitate generatoare de imagini ideale, lipsindu-ne de puterea reală de a schimba și a modela superior mediul înconjurător. În această situație, deși recunoaștem în sinea noastră că există lucruri greșite, care trebuie transformate, că există sisteme profund alterate care își pun amprenta negativă asupra vieții sociale și care trebuie re-aduse la o funcționalitate normală, noi așteptăm întotdeauna pe cineva anume care să rezolve starea de fapt. Spunem „nu fac politicienii nimic fiindcă sunt toți o apă și un pământ”, dar apa și pământul nu suntem noi toți? Spunem „religia nu face decât să spele creierele populațiilor, vânzându-le efemerități”, dar oare nu noi suntem creatorii propriei noastre dogme?

Spunem „sistemul educațional este la pământ, nu te învață decât memorizarea și recompensa”, dar cine își aruncă copiii în această vâltoare? Noi disprețuim și urâm ignoranța, prostia, nesimțirea, corupția, lipsa de organizare, lipsa de cultură, însă doar la ceilalți. Noi condamnăm incapacitatea persoanelor responsabile de a schimba societatea în care trăim, fără să ne dăm seama că societatea este alcătuită din noi toți și că există doi poli importanți care o modelează: cei care reglementează și organizează regulile, procesele și faptele macrosociale și aceia care le dau o valoare și un sens de a exista. Privind mai larg, nu există conducători și conduși, fiindcă toți suntem conducători. Suntem alegătorii și aleșii propriului drum pe care se aventurează societatea ca întreg, suntem atât inițiatorii cât și inițiații evoluției viitorului întregii populații.

Nu există un erou, există doar oameni cu potențial de a schimba viața lor și implicit și viața semenilor lor. Gândirea, simțirea colectivă nu este o eroare, atât timp cât nu devine un simplu plafon, o suprafață lată și flască, lâncezind între ziua de ieri și ziua de mâine. Mentalul colectiv devine necesar doar atunci când individualitățile se completează pentru a evolua, altfel este doar o altă modalitate de stagnare în confortul egocentrismului.